Instrumente şi Metode de Tortură în Evul Mediu

Joi 6 mai ne vom întâlni într-un cadru cald, plăcut, care ne-a provocat imaginaţia şi ne-a facut să vă pregătim o mulţime de surprize. Locaţia este reprezentată de restaurantul pensiunii Casa Mică, din str. Petre Popovat, nr. 76 (zona Regie – Campus Politehnica, staţia de metrou Petrache Poenaru).

Cristian Olariu, conferentiar dr. în cadrul Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti vă aşteaptă la Seara Culturală Maiart, începând cu orele 19:30.

Originile termenului de “tortură” se regăsesc în latinescul torquere, însemnînd “a răsuci”, din care a apărut în latina târzie tortura, termen ce va fi împrumutat în Evul Mediu. El desemna aplicarea violenţei fizice şi psihice asupra unei persoane cu scopul de a extrage de la aceasta confesiuni, informaţii sau în scopul pedepsirii.

Antichitatea a cunoscut tortura, dar apogeul acesteia va fi în Evul Mediu. Curţile de justiţie medievale au folosit tortura pentru a extrage confesiuni sau pentru a obţine numele complicilor la o crimă.

Dacă anchetele Inchiziţiei aveau loc de cele mai multe ori în secret, în donjoane subterane, execuţiile prin tortură erau publice şi atrăgeau mulţimi de spectatori.

Cu trecerea timpului, tortura a fost tot mai puţin utilizată, chiar dacă nu a dispărut încă.

În perioada contemporană, ea este utilizată mai ales în secret şi de cele mai multe ori, metodele folosite încearcă să evite lăsarea de urme detectabile pe corpul victimelor.